RED BULL OSLEA HIRIDE 2016

words: Bobo

Înainte să încep să vă povestesc despre Oslea, aș dori să vă spun câteva lucruri despre mine .
Mă numesc  Gherghelah Mihail Adolf, mi se spune călătorul, dar lumea mă strigă Bobo. Vin din inima țării, acolo unde berea e bună și vremea rrrece. Mă dau pe snowboard de mulți ani și încă de la început am încercat să particip la orice fel de concurs, ori că era de freestyle, jib sau slalom. În acești ani am învățat multe chestii despre viață și nu numai, așa că vă propun câteva sfaturi despre cum să călătorești fără probleme: 
-nu refuza niciodată o invitație!
-fii întotdeauna politicos!
-nu te opune necunoscutului!
-ține-ți mintea deschisă și acumulează experiențe!
-nu-ți lăsa bagajele nesupravegheate!
-încearcă să ai o listă cu toate lucrurile de care ai nevoie în excursii, se întâmplă oricui să își uite tot timpul câte ceva!
- nu sta niciodată mai mult decât ești bine venit.
- nu fi niciodată invidios dacă cineva o duce mai bine decât tine, ori se dă ma bine decât tine.
-dacă vine un băimărean la tine cu o sticlă în mână, nu-l refuza, pune gura pe sticlă prefăte că iei un gât, apoi spune: uhhh ce bună eee, mulțam frumos .
Lista poate continua dar cam asta cred eu că e mai important. Ah, una mai poate intra! O știam demult dar o tot văd pe internet: o zi cu ceață pe munte tot e mai bună decât o zi bună la birou.

Și acum back to Oslea. Eu cu Hila aveam planul făcut de mult timp pentru Oslea, așa că venisem înainte cu câteva zile la Cristian, la "regat", acolo unde îmi place mie cel mai mult. După 2 zile de încălzire pe biciclete, ne-am gândit să mergem mai repede spre Oslea, să vedem cum e situația pe acolo.
După ce ne-am trezit de "dimineață", ca la 16 ani în vacanța de vară, cu niște muzică și cu glume în program, dans prin bucătărie, lecții de percuție, am reușit să ne urnim să facem bagajul. Cu toate că suntem mult pe drumuri, nu înseamnă că ne și facem bagajul într-un timp record. Mai ales când știi că ai de strâns "explozii" și împachetat multe efecte: de la ceara pentru snowboard până la cd-uri audio și transceivere în caz de avalanșă .
Ca să fim băieți de treabă am spălat mașina, iar între timp au apărut Jaffar și Bando. Pe un bacșis modest m-am oferit să îi spăl și mașina lui Jaffar dar i-am făcut în schimb un duș scoțian clientului, asta după ce mi-a sărit capul furtunului. Dușul a fost pe mocca.
Plecați la drum pe austostrăzile Romaniei, cu ambuteiaje, claxoane și toate cele, noi ne vedeam de drumul nostru cu muzica din copilărie gen Cypresshill , Bob Marley și altele. După Uricani a sărit playlist-ul direct la the Ministry. 

Ajunși în cheile Buții, am salutat lumea și ne-am pus direct la masă. Comanda clasică: o pizza simplă și un "suc" nastro azzuro. Am primit: o pizza complicată la preț de două.
Cu burtica plină am dezvoltat o inițiativă de întreceri, invitând lumea la sărituri în lungime și urcat pe o rampă din lemn. La rampă am avut concurență mare, Hila a fost aproape să mă învingă, vă dau doar scorurile finale:
Fuga  50 metri: Bobo vs. Laurențiu(redbull) 1-0
Săritură în lungime: Bobo vs. restul lumii 1-0
Urcat pe rampă: Bobo vs. Hila 1-1 

După ce ne-am consumat energia, ne-am dus la somn.
Vineri - de data asta de-adevaratelea de dimineață - am luat micul dejun după care am pornit spre Oslea să vedem care era situația pe zonă. În condițiile în care, la cheile Buții ninsese ceva, aveam speranțe să găsim sus măcar un 20 de țenti fresh.
În scurt timp am dat și de oamenii noștrii, care deja ne așteptau cu muzica de încălzire din mașina lui Sebicu din Deva - care m-a surprins plăcut să îl văd și la snowboard - am pornit bigrada la deal, adică: eu, Hila, Jaffar, Calin,  Bando, Bogdan ,Ruben, Alex Deva, Sebicu, Sebi mare,Tudor .
Cu lopata lui Jaffar în dotare și o ninsoare ca în '96, ne-am oprit pentru o "colorată" cu aifonul lui Bogdan.
Sub un arbore mai mare am făcut un popas să bem niște apă și să ne regrupăm, apoi am luat-o din loc în speranța că o sa fie mai mare zăpada mai la deal, să putem construi și noi ceva interesant.
Drumul nu era deloc ușor iar zapada destul de grea, treceam peste pâraie tot la al doilea pas și tot urcând nu găseam nimic interesant. Ba nu era destula zăpadă, ba nu aveam cum să prindem viteză, așa că am hotărât să deviăm de la drumul inițial și am facut brusc stânga.

© 2019 by Tiberiu Hila / hila.ro - action sports photos

  • Black Instagram Icon

Action Sports Photos since 2006